Sexul poate influența în mod pozitiv sistemul cardiovascular

Rezistența

Capacitatea de performanță fizică este absolut esențială aici: activitatea sexuală este echivalentă cu o activitate fizică ușoară până la moderată în intervalul 3 - 5 MET, având în vedere capacitatea individuală de a efectua activitatea fizică. MET (echivalentul metabolic) este unitatea de măsură a activității fizice, unde 1 MET este echivalentul șederii, iar o plimbare ușoară este de 3-4 MET. Consumul de energie în timpul activității sexuale este echivalent cu mersul pe jos cu o viteză de 5 km/h. Evident, există o serie de factori care afectează consumul de energie, cum ar fi poziția sexuală, tipul, intensitatea și durata activității, precum și vârsta și greutatea corporală a participanților. Datele științifice arată că, consumul mediu de energie în timpul activității sexuale la persoanele tinere este de 101 kcal sau 4,2 kcal/min la bărbați și 69 kcal sau 3,1 kcal/min la femei. Consumul de energie din activitatea sexuală a fost semnificativ mai mare la bărbați comparativ cu femeile. În plus, intensitatea medie a fost de 6,0 MET la bărbați și 5,6 MET la femei, ceea ce reprezintă o intensitate moderată în conformitate cu Colegiul American de Medicină
Sportivă (ASCM) (moderată: 3-6 MET). Activitatea sexuală este rezonabilă pentru pacienții care pot efectua > 3 până la 5 MET fără angină , dispnee excesivă, modificări cardiace ischemice, cianoză, hipotensiune sau aritmie . Sexul este sigur în cazul bolii coronariene dacă pacientul nu prezintă simptome și poate urca două etaje fără a suferi un atac de angină. Din moment ce toleranța la efort variază pentru fiecare persoană în parte, este recomandat să faceți un test de efort înainte de a relua activitatea sexuală. Sexul este o activitate fizică și reduce riscul bolilor de inimă. Este util să știți că efortul ocazional este periculos, în timp ce reabilitarea cardiacă și exercițiile fizice regulate pot fi utile pentru a reduce riscul de complicații cardiovasculare cu activitate sexuală la pacienții cu BCV

Când este sigur și când nu?

Evaluarea riscului, efectuată de cardiolog , este esențială pentru a evalua siguranța activității sexuale pentru fiecare pacient în parte.

Pacienții care suferă de angină stabilă ușoară, hipertensiune arterială controlată sau cu antecedente de intervenție chirurgicală coronariană reușită au permisiunea de a avea activitate sexuală. „Activitatea sexuală este rezonabilă la una sau mai multe săptămâni după IM necomplicat dacă pacientul nu prezintă simptome cardiace în timpul activității fizice ușoare până la moderate sau în cazul valvulopatiei ușoare și al insuficienței cardiace precoce, în stadiul I, după consultarea medicului.

Activitatea sexuală poate prezenta un risc ridicat pentru pacienții cu angină instabilă sau fără răspuns la tratament. Pacienții cu aritmie severă sunt, de asemenea, considerați cu risc crescut. Aceștia ar trebui să amâne activitatea sexuală până când starea lor este stabilizată și sunt încadrați într-o categorie de risc mai mic. Activitatea sexuală poate fi reluată numai după reevaluarea riscului, cu tratament pentru disfuncția erectilă.
 

Disfuncția erectilă

Mulți pacienți de sex masculin sunt, de asemenea, preocupați de eșecul în pat. Această preocupare nu este pe deplin nefondată, deoarece disfuncția erectilă afectează jumătate dintre pacienții cu boală coronariană și până la 80% dintre pacienții cu insuficiență ventriculară stângă severă. În plus, problemele sexuale se pot agrava odată cu progresia bolii coronariene. Totuși, acesta nu este un motiv pentru a renunța la această activitate benefică din punct de vedere mental și fizic. Există medicamente disponibile în comerț pentru tratamentul disfuncției erectile care sunt adecvate și pentru persoanele cu boli de inimă. Cardiologul responsabil cu ajustarea medicamentelor pacientului poate spune care sunt medicamentele cu care pot fi asociate și cele contraindicate. Este important să fiți conștient de faptul că medicamentele pentru inimă utilizate în mod obișnuit pentru angina pectorală care conțin nitrați nu pot fi luate împreună cu anumite medicamente împotriva disfuncției erectile, așa-numiții inhibitori ai fosfodiesterazei, putând provoca o scădere drastică a tensiunii arteriale, care poate duce la colaps circulator. Există, de asemenea, alte tipuri de medicamente, cum ar fi anumite medicamente antihipertensive sau tratamente pentru hipertrofia benignă de prostată, care contracarează efectele medicamentelor pentru disfuncție erectilă sau provoacă senzație de rău pacientului ca urmare a scăderii tensiunii arteriale.

Este foarte important ca pacientul să nu fie prea stânjenit să îi spună medicului său despre problemele sexuale dacă dorește să ia medicamente pentru disfuncție erectilă. În acest caz, cardiologul poate ajusta medicamentele pacientului pentru a se asigura că ameliorează problemele de erecție în loc să le agraveze și, de asemenea, pentru a evita consecințele grave ale interacțiunilor medicamentoase.

Disfuncția erectilă (DE) reprezintă o povară mare pentru societate, având în vedere prevalența sa crescută și impactul său important asupra calității vieții și este, de asemenea, un factor de risc pentru BCV, demență și mortalitate de toate cauzele. Din acest motiv, importanța prevenirii nu poate fi supraestimată. La fel ca un regim alimentar sănătos, exercițiile fizice zilnice fac parte integrantă din prevenție . Activitatea sexuală regulată oferă beneficii duble: pe lângă îmbunătățirea calității vieții și sentimentul de împlinire, aceasta influențează în mod pozitiv și sistemul cardiovascular . Cea mai bună modalitate de a preveni disfuncția erectilă este de a face alegeri sănătoase cu privire la stilul de viață și de a gestiona eventualele probleme de sănătate existente. Nu vă privați de asta.